Pentru Cole’

-Salut, ce faci? Te deranjez?
-Hei, salut Cole’. Nu, mă uitam la meci, dar ce-i cu tine?
-Nimic…
-Cole’! Ai ceva… Nu ştiu, dar ai o voce ciudată…
-…
-De ce plîngi?
-Cole’… Te-am sunat să îţi spun că te iubesc.
-Zi-mi ce ai… Tu niciodată nu suni ca să îmi zici asta. Doar atunci cînd eşti praf… Dar acum nu eşti. Aşa că… Zi-mi ce dracu’ ai…
-Cole’… Trebuie sa îţi spun ceva…
-… Ce ai făcut măi, în ce rahat ai mai intrat?
-… plec.
-…
-Plec în Anglia. M-au primit aştia la UCL.
-Cole’!!! Băăăi, ce mă bucur pentru tine! Vai… Băi, brava ţie, super! Cu siguranţă ai să fii cea mai bună de acolo.
-Merci Cole’…
-Şi tot Medicină, nu? Ori te-ai dus la Psiho?
-La Medicină…
-Ce este cu tine, băi? Ai ceva…
-Da…
-…?
-…pleci de tot…
-Da…
-…

La ora 11 noaptea stăteam cu telefonul în mînă şi ne aminteam de timpurile petrecute în liceu, de toate tîmpeniile pe care le-am făcut. Asta a fost cîndva… Acum parcă totul e gata, rămîne doar amintirea unei prietenii care a fost cîndva atît de trainică, încît nu avea cum să moară.
Dar cîndva ne vom revedea…

“Distanţa-i doar un cîmp de flori…”