Nu mai sunt cum eram atunci, am imbatrinit, nu mai fac prostiile de atunci, nu mai sunt in stare sa iau primul tren si sa te caut printr-o lume rea. Nu mai sunt in stare sa iti vorbesc, pot numai sa vad.
Am trecut de noptile in care le pierdeam stind pe alei asteptindu-te si scriindu-ti poezii de dragoste, acum am doar niste cuvinte mute pe care le scrii pe foi ce le arunc in cos. Nu vor ajunge niciodata la tine.
Am trecut de perioada in care credeam ca pot rasturna o lume intreaga doar sa vreau. Am trecut… M-am schimbat, nu mai exist eu de atunci, e un alt eu, pe care tu nu poti sa il intelegi. Nici macar nu pot sa iti vorbesc.
Au trecut anii unui optimism debordant si sincer, acum e totul fortat la fel si momentele in care zimbesc. Desi tu nici macar nu ma vezi pe mine, vezi pe altcineva.
Am trecut si eu, a ramas un alt eu.
Eul de ieri a murit in cel de azi.











* frumos scris
“Eul de ieri a murit in cel de azi”- am incercat, am scris, am sustinut sus si tare asta, mi-am impus, mi-am facut autocritica dar nu prea a functionat..bafta tie!
SUPER TEXT! FELICITARI!
Merci Ihanna si Paul. O zi placuta si ne mai citim !
anii de acum nu ar fi ajuns aici fără cei de atunci… toate se leagă deşi aparent nu au de ce
Dureroasa constientizarea acestui fenomen … nu ? Totusi … incearca sa nu te complaci intru totul .. in momentul in care cedam de tot, suntem morti.