Nu e decît un copil, a trecut în clasa a IX-a, dar dacă o priveşti spui că ascunde ceva. Da, ascunde o tristeţe indescriptibilă. Cînd începe să vorbească ştii că are ceva pe suflet, dar nu zice nimic, încearcă să zîmbească şi să fie ok de văzul lumii. În sufletul ei însă, e un război…
E în stare să facă totul pentru prietenii ei, dar aceştia doar se folosesc de ea cînd au nevoie de bani sau de teme. Nu zice nimic… Crede că va fi bine, că într-o zi au să o vadă aşa cum este, nu doar o sursă de bani sau teme.
E în stare să dea totul doar ca să le fie bine celorlalţi. Însă nimeni nu vede asta, toţi văd în ea doar un copil care nu vorbeşte urît, un copil care niciodată nu a etichetat oamenii după firmele hainelor pe care le poartă. E doar un om care vrea linişte şi să fie fericită.
Vreau să fii bine şi am să fac tot ce îmi stă în putinţă să te ajut cu orice.
exista asa ceva?
Da. Dureros daca stai sa te gindesti, dar da… Si e doar un copil.
Despre cine vorbesti mai ? Nu cred ca mai exista asa ceva sau daca exista, e pe cale de disparitie
E pe cale de disparatie. Dar e izbitor sa vezi ca e sincera si cit de mult sufera pentru ca nu e la fel de perversa si preocupata de altele, precum se face in ziua de astazi.
din pacate e foarte greu pentru cei care sunt cu adevarat valorosi sa traiasca intr-o lume atat de lipsita de valoare
nu de putine ori singura scapare pe care o gasesc e sa se integreze in uratenia lumii din jur …e foarte trist 
e trist…seamana cu mine:D macar ca eu m-am obisnuit si cu imprumutatul de teme si de bani. era singura mea sansa sa mai ies in lume…sa am “prieteni”, ca doar imi stiau nr de telefon doar cand era vb de teme si proiecte…etc
dupa ce am ajuns la faculta m-am facut rea si mi-am vandut temele…si m-am obisnuit cu singuratatea…dar nu ma pland e muuult mai bine asa