Teoria timpului sauTimpul este suficient?

“Timpul este suficient pentru oricine il foloseste”

Dupa cum spune Da vinci si reclama de la Silva, se presupune ca daca ne folosim timpul, el este suficient. Cum se face ca nu avem timp de oamenii pe care ii iubim, de oamenii care ne fac sa fim noi, de oamenii pe care ii apreciem, de cei pe care ii uram, de cei care ne inspira, de  oamenii pe care ii dorim aproape, de cei de care ne este dor, de cei care ne fac sa traim sau sa murim? Pentru ca mereu vrem sa dam mai mult, sa ne intrecem pe noi, sa incercam mereu sa ne depasim limitele, sa stabilim noi recorduri fata de noi insine, sa aducem din ce in ce mai multe zambete, fericire si voie bune, sa uitam de cele rele si sa ne concentram pe cele bune sau sa simtim absolut tot fara sa ne intereseze daca doare de innebunim. Pentru ca vrem mereu sa castigam si nu stim sa acceptam ca mai si gresim, ca uneori perfectiunea chiar nu exista, ci sunt oameni, tipologii, caractere, temperamente, situatii si vise. Pentru ca vrem sa cucerim imposibilul, sa fim eroi, sa visam cu ochii deschisi la glori, interioara si exterioara. Pentru ca vrem mereu mai mult si de cele mai multe ori nu stim sa apreciem ceea ce avem decat atunci cand este prea tarziu. Iar cand apreciem la timp, cerem mai mult; vrem sa ne lasam amprenta peste tot speriati de gandul mortii, incercand sa fim niste zei, dar uitand ca avem picioare de lut. Pentru ca timpul nu este suficient nici pentru examene, nici pentru dragoste, nici pentru suferinta. Pentru ca suntem intr-un carusel si nu stim exact ce va fi, de asta primim surprize placute sau triste si ne destabilizeaza. Ne fac sa visam, sa ne dam cu capul de pereti, sa iesim de pe banda, sa intram pe contrasens si sa o calcam acceleratia pana la fund, iar cand trebuie sa franam brusc ne dam seama de prostia pe care am facut-o. Dar, prostia aia ne face sa traim viata la intensitate maxima, sa credem din ce in ce mai mult in “totul sau nimic” chiar daca de multe ori pierdem sau daca am uitat gustul esecului. Dar, ne spunem ca viata este mult prea scurta pentru a fi traita degeaba si ne fixam bine in creier ca trebuie sa traim cu orice pret…